Artemis a fost una din cele mai vechi și venerate zeități ale Greciei Antice.[1] În perioada clasică a mitologiei elene, Artemis (Ἄρτεμις) era descrisă ca fiind fiica lui Zeus și al muritoarei Leto, și sora geamănă a lui Apollo. Era zeița pădurilor, nașterii copiilor, virginității, fertilității, a vânătorii și era evocată cu arc și săgeți.[2] Căprioara a fost animalul care i-a fost consacrat. În perioadele eleniste târzii, și-a asumat rolul Eileithiei în ajutorul nașterilor.

Artemis a fost identificată mai târziu cu Selene,[3] o titanidă, zeița greacă a lunii, câteodată evocată cu o semilună deasupra capului. Totodată a fost corelată cu zeița romană Diana,[4] cu zeița etruscă Artume și cu zeița elenă Hecate.[5]